my blog
luni, 26 martie 2007
Three molecules
"While walking around this tattered
old house today,
I came upon three molecules
looking my way.
I stared at them for ages
and checking all my gauges
I proceeded to examine them
with instruments of great dexterity
but as I was looking for answers
through bacterias, amoebas and cancers
I came across something that simply
couldn't be:
one molecule was red,
one molecule was blue,
but the third molecule, my friend,
was me!"
Decembrie
Ninge.Ochii mi s-au pierdut de mult printre fulgii albi si reci.am devenit o bucata de gheata, cu priviri de gheata, cu suflare de gheata.Ma gandesc: asta-i iarna mea.Fulgii albi si reci ma acopera cu linistea lor de gheata sub care toate simturile au amortit...nimic nu mai reactioneaza...am inghetat.Zapada devine din ce in ce mai grea...ma apasa, dar nu simt; fiecare fulg care cade se sparge in mii de sageti de gheata ce sfarsesc in mine, dar nu simt.Am iesit afara...eram inauntrul meu. Era frig,dar asa frumos...Tacerea alba amortise tipetele negre din adancuri.Stateam pe marginea timpului descompus in fulgii care-mi sopteau vorbe de neinteles...ce-mi spuneau oare?
Ma pierdusem in glaciarul decor si aproape uitasem sa mai respir...ma vedeam, ma intelegeam, eram o statuie de gheata ce astepta primele raze de soare care o vor readuce la viata si primele petale ce ii vor inflori sufletul. M-am intors in casa...era mai cald.
vineri, 23 martie 2007
How does it feel
E ca si cum ai intra intr-un magazin si ai cere un ac…dar magazinul este atat de bine aprovizionat…esti rugat cu tot felul de articole…care de care mai ispititoare,mai colorate,mai folositoare.Dar tie nu-ti trebuie nimic din acele lucruri,tu esti un simplu om intr-un magazine si vrei un ac…dar nu gasesti…esti obosit de cate magazine ai vizitat dar la nici unul nu ai gasit obiectul care iti face trebuinta.Iesi afara…esti obosit si te intrebi ce vei face mai departe…esti confuz…nu stii in ce directie sa mai mergi…stii totusi bine ce ai si de ce ai nevoie…stii ce vrei…dar in marea de diversitate tu simti o lipsa..nu-ti gasesti ce ai vrea…oboseala iti apasa umerii…te-ai si plictisit sa intrebi de acelasi lucru,sa speri pentru o clipa ca in sfarsit il vei gasi si apoi sa ti se spulbere si farama de speranta ,care mijise sfios, printr-un raspuns pe care l-ai mai auzit…dezamagirea isi face apoi simtita prezenta…te afunzi din ce in ce mai tare in gandul ca nu poti reusi...iar superficialitatea e cea cu care ceilalti trateaza mica ta problema,nu inteleg in ruptul capului de ce un lucru atat de mic pentru ei si pentru o lume intreaga defapt pentru tine e asa de important.Si atunci te privesc altfel…treptat ramai singur,cu tot ce-i al tau,cu ganduri si simtiri,stii bine ce cauti dar nu gasesti…nu renunti la idée de dragul celorlalti,pentru a parea normal in ochii lor si ai lumii intregi deoarece lucrul respectiv e adevarul tau…e singura lumina in intunericul care te inconjoara ,ai nevoie de el pentru a te simti implinit spiritual…dar nu e,nu-l poti gasi…si te intrebi…ai fost vreodata aproape de el? Si impovarat de ganduri pleci pur si simplu mai departe ca unica posibilitate…si mergi…si tot mergi…gandurile se dezlantuie….si mergi…mergi…acel lucru iti lipseste tot mai tare…si mergi…si doare…dar mergi…totusi…si pana la urmatorul magazin.
