my blog

    Continui "asediul" asupra societatii in care "ma desfasor" ,care nu inceteaza nici o clipa sa-mi uimeasca ochii, care-mi produce fara incetare noi si noi invazii de ganduri, care-mi agita simturile si trairile.De ce fac asta?Ma gandesc la nepasare ca arma sigura de autodistrugere.Scrisul e tot ce mi-a ramas, singura companie fidela si stabila din viata pe care o "traiesc".E vocea mea atunci cand nu pot vorbi, e lacrima atunci cand nu pot plange.E esenta gandurilor, cheia lacatului inca nedeschis.
In pauza dintre doua "sedinte" de brainstorming pentru faimoasa "echipa de puricei" ma gandesc serios la necesitatea unei campanii anti-indiferenta."Nepasarea ucide" e sloganul ce-mi topaie in gand, dar parca nu e tocmai topaitul lui...parca-i vine sa se ghemuiasca intr-un colt,coplesit de tristete.Nepasarea ucide vise, sperante, oameni.Oarecum contrar afirmatiei lui Cioran,"tristetea...deficienta optica a perceptiei", as spune ca tristetea e consecinta perceptiei nu numai optice a realitatii care ne si care ma inconjoara.Si din iuresul coplesitor de ganduri se desprind clare cateva cuvinte ce formeaza,in inlantuirea lor, asemenea unui dans demonic, o inchisoare circulara,un penitenciar spiritual de maxima siguranta:ignoranta/indiferenta/nepasare-->nesiguranta/instabilitate-->dezamagire-->tristete.
De ce sa-ti pese?Nu te plateste nimeni sa crezi in puterea propriilor tale visuri, dar sa mai crezi si in ale celor de langa tine?Astept cu nerabdare si curiozitate ziua, ceasul, minutul, secunda cand se va fi inventat un nou business numit "altruism".Visez, desigur.Dincolo de cariera, bani, aparente, imagine nu e nimic...absolut.Doar un vid infinit in locul unei minciuni colosale, globale.
Cui ii pasa ca e primavara?Cui ii pasa de adevar, de esenta?Cui ii pasa de ce lasa in urma prin ceea ce face?
Daca as fi gladiator, l-as sfasia pe cel ce distruge prin nepasare;daca as fi pompier, l-as lasa sa arda in propria-i nepasare si mi-as racori ochii cu cenusa lui;daca as fi timpul, as uita de el;daca as fi marea, l-as inghiti; daca as fi uitarea, mi l-as darui; daca as fi fericirea, l-as alunga.
Dar nu sunt decat  un om si scriu. Scriu pentru neuitare...